18 nov. 2008

IUBIREA – PRIMA LEGE DIVINA

A vorbi despre „legislatia divina" si despre vointa lui Dumnezeu poate insemna pentru unii un mare act de curaj. Si, de ce nu, trebuie sa recunoastem ca asa si este. Si totusi, deseori viata ne descrie in mod direct, pentru o minte clara si o inima curata, coerenta unor legi divine universalizate. Vom urmari in aceasta sectiune sa realizam un demers temerar in a descoperi misterul profund al unor legi divine a caror intelegere ar putea sa faca dintr-un om obisnuit supus capriciilor destinului, un supraom.

Legile nescrise ale universului nu vin de nicaieri din afara noastra, desi am putea cu usurinta crede aceasta. Ele vin din adevarul ca toti suntem EGALI IN POTENTIAL, TOTI AVEM ACELEASI INFINITE POSIBILITATI. Suntem liberi si putem sa facem tot ceea ce voim, in măsura in care ne punem in acord cu voinţa divina.

Aceste legi divine actioneaza, indiferent daca suntem, sau nu, de acord cu ele, indiferent daca suntem, sau nu, constienti de ele, indiferent daca folosim cuvinte pentru a le discuta, sau daca le percepem sau nu in mod intuitiv realitatea.

Iubirea – prima lege divina

Toti marii intelepti au fost de acord cu faptul ca iubirea este prima lege divina pe care omul trebuie sa o respecte pentru a fi in armonie cu el insusi, cu ceilalti si cu intreg universul. Deci, este important sa retinem ca IUBIREA este intotdeauna prima lege divina.

IUBIREA, asa cum o inteleg inteleptii, este ACTIUNEA de a fi un focar de fericire si sublima implinire, in acelasi spatiu cu alte fiinte, ceea ce inseamna ca iubirea este reala, la fel de reala ca si noi insine. Iubirea, atunci, nu mai este o idee abstracta sau un concept intelectual steril, ci este traita ca ceva divin, inefabil, pe care il manifestam, in ultima instanta, cu intreaga noastra fiinta dilatata in nemarginire.

Pretutindeni in Univers exista constiinta si fiinte capabile sa ia, la modul constient, propriile lor decizii. Iubirea universala cosmica nu pierde niciodata controlul: legile ei sunt la fel de logice, exacte si implacabile ca si legile fizicii. Ea este un mare mister si de aceea nu putem spune, in acest moment al evolutiei noastre, ca avem totala cunostinta despre aceste legi. Si totusi, la un anumit nivel de evolutie spirituala, oricine ajunge sa stie ca, in orice situatie, avem cu totii exact ceea ce meritam. De aceea, cu cat daruim mai multa iubire, cu atat vom primi mai multa iubire, si de cele mai multe ori generozitatea Divinului face sa primim de mii de ori mai mult decat noi oferim.
Aceasta este legea, asa cum afirma si Iisus:
„Iubeste mult si mult vei fi iubit."

Poate ca mulţi dintre noi nu sunt multumiti de nivelul la care existam in Univers, dar, in realitate, noi suntem AICI in urma liberei noastre decizii de a ne expansiona in iubire sau de a ne retrage suspicioşi de la ea. Creierul si corpul pe care il ai in prezent, familia, societatea, momentul istoric in care ai fost născut, toate acestea, si multe altele, au fost determinate, prin acţiunile tale anterioare, de tine însuti, de gradul tău de expansiune, de cat de mult ti-ai dorit sau iţi doreşti sa iubeşti. Nimeni nu ti-a făcut nimic pe nedrept, nimeni nu te-a pedepsit din întâmplare, nimeni nu te-a forţat. Totul depinde numai de tine. In experienţa fiecărei secunde pe care o traiesti, exista o absoluta justitie. Nimic nu e ascuns, nimic nu e pierdut, nimic nu e uitat, nimeni nu e niciodată abandonat.

 

Iubirea este ceva euforic, pe care il faci, in primul rând, pentru tine însuti, fara ca prin aceasta sa fii egoist si rezultatele se trăiesc lăuntric, direct proporţional, in propriile tale experienţe. Orice informatie de acest gen exista in permanenta in spatiu si nu are nevoie de carti, pentru a fi cunoscuta sau pentru a actiona. Ea este totdeauna, in stare potentiala, chiar si in tine.

Misterul iubirii este dincolo de ratiune: tu stii ca toti suntem egali in potential, ca, intr-adevar, nimeni nu are nevoie de ajutor din partea nimanui, nimeni nu are nevoie sa i se spuna sau sa i se dea ceva, deoarece, la nivel potential, fiecare dintre noi are intotdeauna tot ceea ce ii este necesar, si, cu toate acestea, faci cel mai dezinteresat si cel mai plin de compasiune act din cate exista, oferind, prin iubire, fratilor si surorilor tale, tot ceea ce e mai bun si mai frumos in tine. In acest fel, retransmiti si altora, la momentul oportun, ceea ce ai primit si tu atunci cand a fost necesar.

Universul, asa cum il percepem noi de la nivelul la care suntem, poate fi considerat iluzoriu, sau, mai bine zis, partial adevarat, si, tocmai de aceea avem cu atat mai mult un motiv in plus pentru a ne bucura de el in mod detasat si de a-l iubi dezinteresat, in loc sa ne lasam inspaimantati si inrobiti prosteste de propria noastra imaginatie, care, atunci cand nu este pe deplin controlata, ne ascunde mai mereu aspectele esentiale ale manifestarii universale. Tot ceea ce se petrece pe Pamant isi gaseste instantaneu reflexia pe oricare dintre nivelele vibratorii, de la cel mai elevat si pana la cel mai de jos. Astfel, orice actiune a noastra produce modificari, mai mult sau mai putin profunde, la absolut toate nivelele manifestarii macrocosmice. Suntem, deci, in totalitate liberi sa facem sa predomine in fiinta noastra oricare dintre aceste nivele. Pentru aceasta nu trebuie sa schimbam nimic altceva, decat sa ne focalizam intens atentia si sa ne amplificam iubirea.

Indiferent ce ai face, iubeşte-te ca faci aceasta. Orice ai gândi, iubeşte-te pentru ca gandesti aceasta. Iubirea este singura dimensiune care trebuie amplificata si rafinata. Iar daca nu eşti sigur sau nu ştii ce înseamnă sa iubeşti cu adevărat, iubeşte-te din tot sufletul pentru ca nu ştii inca ce e iubirea. Nu exista nimic mai important in acest Univers decât iubirea nesfarsita, pe care fiinţele conştiente o manifesta detaşat, una fata de alta, in deplina libertate, fara posesivitate sau gelozie.

Nu vei fi capabil sa depasesti, ireversibil, actualul tău nivel vibratoriu dominant, pana ce nu vei invata sa te iubeşti cu adevărat pe tine însuti sau, cu alte cuvinte, sa te accepţi in totalitate ASA CUM ESTI ACUM.

Indiferent care este nivelul tău spiritual, indiferent unde te afli in Univers, alegerea ta este mai mereu aceeaşi: sa-ti expansionezi constiinta sau sa te contracti. Si, totdeauna, trebuie sa începi exact de acolo de unde eşti. Daca eşti conştient, nu mai este nimic rău in a fi acolo unde eşti – aceasta fiind doar una din nenumăratele experienţe, care iţi sunt puse la dispoziţie pentru a te perfecţiona, in funcţie de aspiraţiile tale sau nivelul tău lăuntric. Ceea ce tu eşti, pot fi si eu; ceea ce eu sunt, poţi fi si tu. Ceea ce eu sunt astăzi, tu vei putea fi, fara îndoiala, in viitorul apropiat.

Tot ceea ce facem se oglindeşte fidel in noi insine si, chiar si atunci când încetam a mai acţiona, oglindirea respectivei acţiuni se intipareste pentru totdeauna in noi, determinând un răspuns oarecum asemănător, mai devreme sau mai târziu; prin urmare,
cel mai adesea nu trebuie sa ne împotrivim, ci sa transcendem, deoarece împotrivirea înseamnă non-acceptare, ducând la contracţie, pe când transcenderea înseamnă acceptare plenara, înglobare, conducând la expansiune. Împotrivindu-te, te implici si adesea suferi, pe când, transcendând, te detaşezi si gasesti fericirea.

www.j-lorber.com

Un comentariu:

  1. Frumos expozeu ai adus iubirii ca fiind prima dintre legile divine. Aceasta iubire care porneste din inima si este indreptata catre divin sau orice creatie a divinului te face sa te inobilezi cu aceiasi iubire, care se revarsa asupra ta, cu mult mai mult decat ai oferit, asa cum bine ai aratat, dar cu siguranta si aici vom progresa si vom continua sa iubim din ce in ce mai mult.

    Stim ca singura porunca data oammenilor de catre Dumnezeu este: “Iubeste-ma”, iar cele 10 porunci sunt de fapt sfaturi cum sa-l iubim. A-l iubi inseamna mult mai mult decat sa-I recunoastem existenta, sa ne rugam lui pentru ajutor si uneori sa-I multumim. Inseamna sa decidem cu Liberul Arbitru sa relizam numai voia Tatalui Ceresc.

    Aici sa remarcam ca pe masura elevarii noastre ne vom da seama ca tot ce este in jurul nostru exprima infinita bunatate si grija a Tatalui Ceresc fata de oameni. Incepem sa devenim constienti de smerenie, de iubire fata de tot ce ne inconjoara, de orice fiinta, de orice lucru, devenim mai fericiti. Este momentul in care rugaciunile se fac numai cu sufletul, al coborarii iubirii din minte in inima. “Doamne faca-se Voia Ta in toate lucrurile si actiunile vietii mele”.

    RăspundețiȘtergere