27 ian. 2009

Avarismul

Duminica,pe drumul dinspre Bacau spre Ploiesti,bunul meu prieten imi povestea despre o ruda a sa si pe ce drum a dus-o avarismul..
In familia respectiva erau 3 copii:2 fete si un baiat.Baiatul a construit o noua casa in curtea parinteasca,a ingrijit de parinti pana acestia au plecat acasa,la cele sfinte.Tatal a plecat ultimul.Imediat,nici nu s-a racit bine trupul ca una din surori cu sotul au venit sa ceara drepturi la avere.Dar nu orice drepturi,ei vroiau drept la tot,casa si teren.La casa a contribuit acest cumnat doar cu munca si putine zile.
Cand a vazut ca exista acte,facute de bietul batran care si-a crescut cu eforturi copiii si care s-a bucurat ca macar unul dintre ei a ramas langa ei si le-a facut batranetile mai usoare,dragutul cumnat s-a infuriat si a cerut macar sa i se dea din ce s-a luat de la vechea casa(care era din chirpici).
Proprietarul a fost de acord sa-i dea contravaloarea la o usa si tocul de la un geam,caci doar asta mai putea fi folosit.
Asta era acum cca 20 de ani.
Intre timp cumnatelul a imbatranit manifestandu-si caracterul in decursul timpului,copii lui s-au facut mari si a venit vremea rostului la fiecare.Prin urmare,unul dintre ei s-a hotarat sa-si faca o casuta.Parintele sau,ca orice parinte sa-si ajute copilul,a zis "vand casa si ma mut cu el".A primit batranelul multe sugestii,de la multa lume sa nu vanda....ca nu se stie.Si a vandut casa si o parte dintr-un teren!i-a mai ramas un teren micut pe care era o baraca din beton.
Fiul binevoitor si bucuros de sacrificiul parintelui sau a luat banii,si-a terminat casa.Dar pe parinti i-a uitat in baraca.
Asa cum ne manifestam in viata,asa exemplu dam copiilor;insa vine vremea cand se plateste fiecaruia.

5 comentarii:

  1. Parintii gresesc cel mai mult cand e vorba de mosteniri.
    Ca sa nu apara discutii, eu va dau exemplul parintilor mei care n-au lasat in mod special niciunuia vreo mostenire, pentru ca toti, in mod egal, sa mosteneasca.

    RăspundețiȘtergere
  2. Intradevar,dar atunci cand doar unul din copii este de acord sa refaca totul din temelii si sa ofere conditii atunci cand parintii nu mai pot,nu e normal ca ceilalti sa se ridice cu pretentii.
    Corect ar fi fost ca toti copii sa isi aduca aportul pentru acesti oameni in varsta si sa le faca viata usoara.

    RăspundețiȘtergere
  3. O poveste trista,adevarul este ca viata nu iarta, iar acolo sus, cand vom ajunge, ne vom da seama ca nu noi suntem aceia care stapanim lumea...sa nu fie prea tarziu.

    RăspundețiȘtergere
  4. Paul,nu e tarziu,caci pe pamant omul vine sa invete.acolo sus retraim momente de aici si realizam ce-am gresit.apoi venim si traim ce am produs altora.asta e evolutia!
    totul e in functie de gradul de evolutie...de aceea unii nu inteleg nimic si neaga.unii stiu mai multe caci au un grad evolutiv mai mare si le e mai usor sa inteleaga de la cei ce vin cu acest scop:de a prezenta realitatea,adevarul.ei nu manipuleaza,asa cum incerca deunazi sa-mi bage cu forta in nnn mesaje,un "psiholog"care-si folosea cunostintele de la facultate manipuland dar si fortand nota.ei prezinta,iar eu aleg.

    RăspundețiȘtergere
  5. Asa ar fi normal Mihaella sa fie dar vezi tu,practica vietii vine sa infirme cateodata chiar teoriile psihologilor tai-dascali.
    Incantat sa cunosc si astfel de teme despre viata si asta nu neaparat ca sa intru in gratia ta ci pur si simplu, aflu puncte noi de vedere, de altfel interesante.
    Trimit razele de Soare si spre tine, iar vantul...incerc sa-l opresc p'aci.

    RăspundețiȘtergere