24 sept. 2009

Garabandal

Una din multele realitati ascunse.
Aceasta imi aminteste de spusele mamei care,copil fiind,vedea pe Sf.Fecioara,ingerii,dar si ielele.Probabil s-ar crede ca doar ea putea aceasta.Nu!si fratii iei si copii de joaca.Si se intampla prin 1950.
"....................................................................................................
Dar să spunem câteva cuvinte despre Garabandal. Acest sătuc uitat de lume, aflat în mijlocul "ţării nimănui" - aşa cum Fecioara ne-a obişnuit deja – cuibărit pe o colină la 500 m altitudine şi în care sălăşluiau doar vreo 70 de suflete (precum Nazaretul odinioară) – se găseşte la 4 ore distanţă de Bilbao. Locuitorii erau agricultori sau crescători de vite, iar caprele stăteau în casă laolaltă cu oamenii. Nu exista telefon şi nici televiziune. Viaţa se legăna alene între slujbele de duminică şi ritmurile păstoritului. În ziua de duminică, 18 iunie 1961, patru fetiţe de 11-12 ani, Jacinta, Mari-Cruz, Conchita Gonzales şi Mari-Loli Mazon, s-au dus să se joace pe o potecă străjuită de meri: "Deodată, s-a auzit un zgomot ca un tunet". Fetiţele privesc cerul şi nu văd nici un semn de furtună. Atunci, ele se sperie şi o iau la fugă. Câteva clipe mai târziu se opresc şi, liniştindu-se, reîncep să se joace. Între timp, Conchita cade brusc în genunchi. Celelalte fetiţe o privesc, încearcă să o ridice şi, nereuşind, decid să meargă să o anunţe pe mama ei că a făcut o "criză de nervi". Dar imediat, cad şi ele în genunchi, când descoperă ceea ce Conchita văzuse deja:Îngerul. Cele patru povestesc entuziasmate că el era "îmbrăcat cu un veşmânt albastru, lung, fără centură... Aripile roz, luminoase, erau destul de mari, foarte frumoase. Chipul său era nici alungit, nici rotund, nasul era foarte frumos, ochii negri, iar tenul era mat. Mâinile erau foarte fine, unghiile tăiate, picioarele invizibile. Părea să aibă opt sau nouă ani. Atât de tânăr, şi totuşi dădea impresia unei forţe invincibile!".Îngerul dispare fără să spună nimic. Când îşi revin, fetiţele se privesc una pe cealaltă fără să înţeleagă nimic şi se grăbesc spre sat, pentru a se ascunde. Mai întâi vor să se refugieze în biserică, dar nu îndrăznesc să intre, aşa încât se ascund în spatele capelei şi încep să plângă. Ceilalţi copii le întreabă ce s-a petrecut şi, treptat, vestea se răspândeşte. Bineînţeles, povestea ia amploare până când se ajunge la un înger mare cât un avion. Puţini săteni le dau crezare.
............................................................................................"
Din:

Un comentariu:

  1. Te invit sa urmaresti cateva imagini...

    http://www.youtube.com/watch?v=A6alTr5wI0I

    Iti doresc o zi frumoasa si bienecuvantata !

    RăspundețiȘtergere