7 ian. 2013

Clipa decisiva

Oamenii se zbat pe pamant sa traiasca mandru, sa aibe un renume. Sa fie doctori (iluzie prin care am trecut si eu), ingineri,directori, magistrati, arhitecti, actori, regizori, parlamentari, ministrii etc. Constient sau inconstient vor sa para in ochii oamenilor cineva si sa ramana in amintirea lor. Isi fac case de se invart dupa soare, isi pun bani in cont sau pur si simplu se daruiesc, din pacate, total sotilor sau copiilor.
Uita in schimb, adevaratul scop pentru care au venit aici…..sa isi pregateasca sufletele pentru scurtul moment al mortii. Trecerea de care fug mai toti este de fapt cel mai important moment al vietii….omul se arunca in iluzia vietii pentru a fugi de clipa mortii.
Perioada de dinainte de moarte si trecerea catre viata de apoi…de fapt, toata viata in trup ne este data pentru a ne pregati pentru aceasta perioada de sfarsit.
Multi isi spun “ce conteaza acel moment” sau la inmormantari isi spun “ce e omul?nimic, azi este maine nu mai este”….nimic mai fals….
Moartea este despartirea de ceea ce este AICI si alegerea catre ceea ce este DINCOLO.
Omul se zbate toata viata sa dea trupului bunastare, mintii bucurii iar ochiului frumuseti.  Fuge de saracie, fuge de suferinta, fuge din calea lucrurilor care nu-i plac si inchide ochii cand vede un suferind, un sarac sau un om disperat.
Nu realizeaza ca nu fuga il pregateste pentru viata vesnica, ci tocmai trecerea si trairea acestor perioade de viata ii curata sufletul de impuritati si-l fac sa inteleaga valoarea reala a mortii.
Nu trupul pleaca dincolo, ci sufletul cu toate impuritatile acumulate AICI. De aceea, viata pe pamant este destinata curatarii sufletului astfel incat la moarte sufletul sa se poata inalta si sa nu atarne tras in jos de catre impuritatile preluate. Sa nu pluteasca atasat de averi si de cei ramasi, caci astfel isi face siesi rau dar si celor dragi ramasi, bulversandu-le vietile.
Contrar primei pareri care te-ar napadi, intelegerea fenomenului mortii si a ceea ce se intampla cu sufletul in timpul vietii dar si in momentul si dupa moarte, aduc pace, liniste si bucurie.
Probabil, unii se vor intreba de unde stiu ce e dupa moarte si ca bat campii, altii isi vor spune ca fac parte din vreo secta, cei carora le spun ca-mi amintesc isi vor lasa mintea subjugata de ratiune, stiinta sau religie….toate astea nu sunt deloc importante caci prin moarte trecem toti.
E de preferat ca in viata sa ne gandim la moarte, sa ne pregatim in fiecare clipa pentru acest moment si sa nu-l privim ca pe ceva oribil. El este oribil numai pentru cei care nu se pregatesc.

6 comentarii:

  1. Gândul la moarte nu ar trebui să ne sperie, ci dimpotrivă, să ne liniștească ! Știind că am încheiat un parcurs, și că acum putem lua o mică ”pauză”.
    Desigur, depinde dacă reușim să ne rezolvăm datoriile și problemele pe acest pământ, dacă nu lăsăm ceva neterminat. Doar atunci, moartea ar putea să ne apară prea timpurie, încă nedorită...Și desigur, printre aceste datorii, se numără și cele de iubire. Dacă cei dragi vor rămâne în pace și siguranță, asta e cel mai important.Dar probabil că, Protectorii noștri cerești se vor ocupa de ei, în lipsa noastră, dacă noi ne-am făcut datoria pe acest pământ, atât cât am putut.

    Nu mai știu cine spunea: ”Trăiește ca și cum ai muri mâine”. Asta nu înseamnă, desigur, deprimare sau resemnare, ci tocmai acea pregătire de care spuneai.

    Foarte bun subiect, și rar abordat! În genere, oamenii se tem până să și vorbească de moarte... ca nu cumva s-o apropie ! :)
    Te îmbrățișez, și călătorie ușoară prin această lume !

    RăspundețiȘtergere
  2. Te imbratisez draga mea si iti multumesc pentru aceste minunate cuvinte.Sunt de aceeasi parere.

    RăspundețiȘtergere
  3. Tare frumos ai scris in acest articol si ai spus un mare adevar pe care noi oamenii il trecem cu vederea si ne gindim numai la baza materiala, fara a ne gindi mai departe,la suflet,sa ne pregatim si sa nu ne fie frica de moarte, sa putem trece cu usurinta acea poarta pentru ca oricine cunoaste viata, v-a cunoaste si moartea. Iti doresc multa inspirate pentru articole.

    RăspundețiȘtergere
  4. Doamne ajuta la inspiratii...ca ma nevoie...cica,numerologic am cifra 9 si raportat la acest an e si bine dar trebuie sa fiu extrem de atenta la semne...
    Despre moarte mi-am amintit cand mi-a venit in cap Elisabeth Kubbler-Ross...care a fost mai mereu langa persoane aflate in pragul mortii...si stii?mi-ar placea sa sprijin si eu persoane care seafla in aceste situatii...de vreo 3 ani ma gandesc dar sincer,nu stiu cum sa fac,cum sa pornesc.

    RăspundețiȘtergere
  5. Și mie îmi place tare mult cum ai scris.
    Prea mult trăim lumea asta uitîndu-ne la material. Moarte în sine nu prea contează, adică momentul morții. Contează ce unde vom fi o veșnicie întreagă.
    Hugs! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Vorbind cu tine acum,imi amintesc de moartea tatalui meu,in 1983 dar si de alte povestiri ale prietenilor privind experienta din momentele plecarii rudelor sau amicilor lor.Voi povesti despre acestea...Si eu te imbratisez.Sa fi iubita si ziua sa-ti fie minunata!

    RăspundețiȘtergere