17 ian. 2013

Marul, apa si memoria

"Într-un  alt  capitol,  intitulat  Mărul  la  nuntă  prezentăm  un obicei  păstrat  şi astăzi  în folclorul bănăţean. Spălarea (curăţirea) de păcate a miresei se face cu apă  în care s-a pus un măr. (Nu ca să fie mireasa frumoasă şi sănătoasă  ca mărul, ci pentru a prelua păcatele miresei).
Se obişnuieşte ca şi în apa în care este scăldat pruncul  întâia dată să se pună un măr (iar apa se aruncă, după scaldă, la rădăcina unui păr), nu pentru a fi pruncul frumos şi sănătos ca
mărul, ci tot pentru ca fructul să preia “resturile” de păcat cu  care s-a născut (cu carea venit pe lume din pântecul mamei). Înţelesul acesta ne apare mai desluşit dacă punem în legătură prezenţa mărului cu faptul că, la pregătirea apei pentru scaldă, câteva picături se toarnă pe ciocul (capul) unui răţoi. Or, ştiut este că după tradiţia românească   nu se mănâncă niciodată capul răţoiului, pentru că este necurat.  “Necurăţenia”  capului de răţoi se trage din aceea că,   la Începuturi răţoiul a fost trimis de Dumnezeu în adâncul întunecat al apei pentru a aduce puţină ţărână în cioc, din care Dumnezeu să facă pământul. În unele legende  răţoiul ar fi uneltit cu Nefârtatul, ori chiar  “Diavolul  mai  întâi să  se  fi făcut  răţoi  şi ca răţoi umbla  pe  apă  când  s-a  întâlnit  cu Dumnezeu. De aceea nu se mănâncă capul de raţă” (Brill, 1994, I, p.6). La Zolt (Făget-Timiş) se crede că se toarnă apă pe capul răţoiului, iar apa aceea curge în scăldătoare “pentru ca pruncul să fie nepăsător la ger, ca răţoiul”. După opinia noastră: a) răţoiul, prin uz magic, face legătura cu apa ne-ncepută, cu “lumea neagră”; b) ca şi apa de pe măr şi cea de pe capul răţoiului, venind în atingere  cu  pruncul  nou-născut,  îl  spală  de  păcatele  cu  care  s-a  născut  preluându-le;  c) bucurându-se de un tratament dual, puternic polarizat, atât mărul   cât şi capul de răţoi ni se
relevă în accepţia arhaică în care le situează gândirea simbolică originară."
Fragment din Credinte si practici magice din Banat de Ioan Viorel Boldureanu


Mai jos documentarul Apa in care cercetatorii atesta calitatile de memorie ale apei si puterea gandului asupra apei.


2 comentarii:

  1. Am vazut un reportaj pe Discovery daca nu ma însel despre memoria apei si de atunci daca ma crezi mai mereu multumesc in gand cand beau apa! E singura care ne potoleste setea si e singura de care eu ma tem... a se intelege, ocean sau mare! Nu stiu sa înot.. de frica apei! :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Gandul se proiecteaza in materie prin substratul energiei...e ceva normal.doar ca asta explica traditiile stravechi.evident,atunci oamenii nu stiau de ce, ci doar ca se poate.

    RăspundețiȘtergere