29 ian. 2013

Mersul pe cale


În oraşul Sâvatthi din nordul Indiei, Buddha avea un mare centru unde oamenii obişnuiau
să vină să mediteze şi să-i asculte discursurile despre Dhamma. În fiecare seară, un tânăr venea să-i
asculte predicile. Ani de zile veni să-1 asculte pe Buddha, dar niciodată nu puse în practică vreuna
din învăţăturile sale.
-După câţiva ani, într-o seară, omul acesta veni puţin mai devreme şi-1 găsi pe Buddha
singur. Se apropie de el şi-i spuse:
-Venerabile, o întrebare continuă să-mi tot apară în minte, aducând cu ea multe alte
întrebări.
-Da? Nu trebuie să existe îndoieli pe calea Dhamma; hai să le clarificăm. Care e întrebarea
ta?
-Venerabile, de mulţi ani vin la centrul dumneavoastră de meditaţie şi am observat că există
un mare număr de pustnici în jurul dumneavoastră, călugări şi călugăriţe şi un număr încă şi mai
mare de laici, bărbaţi şi femei. De ani de zile, ei vin să vă vadă. Văd că unii dintre ei au atins cu
siguranţă stadiul final; este foarte clar că sunt pe deplin eliberaţi. Văd de asemenea că alţii au
înregistrat o schimbare în vieţile lor. Sunt mai buni decât înainte, deşi nu pot spune că sunt pe
deplin eliberaţi. Dar venerabile, am remarcat de asemenea că un mare număr de oameni, inclusiv
eu, sunt aşa cum au fost sau chiar mai rău. Ei nu s-au schimbat deloc, sau nu s-au schimbat în bine.
-Oare de ce este aşa? Oamenii vin la dumneavoastră, un om aşa de mare, pe deplin
iluminat, aşa de puternic şi cu atâta compasiune. De ce nu vă folosiţi puterea şi compasiunea
pentru a-i elibera pe toţi?
Buddha a zâmbit şi a spus:
-Tinere, unde trăieşti? Care ţi-e locul de baştină?
-Trăiesc aici, în oraşul Sâvatthi, capitala statului Kosala.
-Da, dar fizionomia ta arată că nu eşti din această parte a ţării. De unde eşti de origine?
-Sunt din Râjagaha, capitala statului Magadha. Am venit şi m-am stabilit aici acum câţiva
ani.
-Şi ai întrerupt toate legăturile cu Rājagaha?
-Nu, venerabile. Încă mai am rude acolo. Am prieteni acolo. Am afaceri acolo.
-Atunci, desigur că circuli de la Sāvatthi la Rājagaha destul de des, nu-i aşa?
-Da, de multe ori pe an vizitez Rājagaha şi apoi mă întorc la Sāvatthi.
-Deoarece ai călătorit şi te-ai întors de atâtea ori pe drumul de aici la Rājagaha, cunoşti
desigur calea foarte bine?
-O, da, o cunosc perfect. Pot aproape să spun că şi legat la ochi aş putea găsi drumul spre
Rājagaha, de atâtea ori am mers pe el.
-Şi prietenii tăi, care te cunosc bine, ştiu desigur că tu eşti din Râjagaha şi că te-ai stabilit
aici? Ştiu ei că vizitezi adesea Rājagaha şi te întorci aici, şi că tu cunoşti perfect drumul de aici la
Rājagaha?
-O, da, Venerabile. Toţi cei apropiaţi mie ştiu că eu merg adesea la Rājagaha şi că ştiu
drumul perfect.
-Atunci poate că se întâmplă ca unii din ei să vină la tine şi să-ţi ceară să le explici drumul
de aici la Rājagaha. Ascunzi ceva sau le explici clar calea?
-Ce să ascund? Le explic cât de clar pot: începi să mergi către est şi apoi te îndrepţi către
Benaras şi o ţii tot aşa până ajungi la Gaya şi apoi la Rājagaha. Le explic totul foarte simplu,
Venerabile.
-Şi aceşti oameni cărora le dai explicaţii aşa de clare, ajung ei cu toţii la Râjagaha?
-Cum aşa, Venerabile? Numai cei care străbat întregul drum până la sfârşit, numai aceia
vor ajunge la Râjagaha.
-Tocmai asta este ce vreau să-ţi explic. Oamenii continuă să vină la mine ştiind că aici este
cineva care a străbătut drumul de aici până la nibbāna şi, deci, îl cunoaşte perfect. Ei vin la mine şi
mă întreabă: «Care este calea spre nibbāna, spre eliberare?» Şi ce este de ascuns? Le explic clar:
«Aceasta este calea». Dacă cineva doar dă din cap şi spune:«Bine spus, toate bune, o cale foarte
bună, dar nu voi face un pas pe ea; o cale minunată, dar nu mă voi strădui să merg pe ea», atunci
cum poate o asemenea persoană să atingă scopul final?
Nu port pe nimeni pe umerii mei pentru a-1 duce spre ţinta finală. Nimeni nu poate duce pe
altcineva pe umerii lui către scopul final. Cel mult, cu dragoste şi compasiune poate spune: «Ei
bine, aceasta este calea şi aşa am străbătut-o. Lucrează şi tu, mergi şi tu, şi vei atinge scopul final».
Dar fiecare persoană trebuie să meargă ea însăşi, trebuie să facă ea însăşi fiecare pas pe cale. Cel
care a făcut un pas pe cale este cu un pas mai aproape de ţel. Cel care a făcut o sută de paşi este cu
o sută de paşi mai aproape de ţel. Cel care a făcut toţi paşii pe cale a atins ţelul final. Trebuie să
mergi pe cale tu însuţi.
pasaj din Arta de a trai
.

Un comentariu:

  1. bie te-am gasit, de mult vreau " sa vizitez" blogul tau, dar nu am avut timp . Azi am reusit sa poposesc un pic aici si tare mi-a placut postarea asta. Foarte buna. Imi aduce aminte de zicala teoria ca teoria dar practica ne omoara, sau mai bine am zice lipsa practicii ne omoara.

    RăspundețiȘtergere