30 ian. 2013

Pietrele si untul

Într-o zi un tânăr veni la Buddha plângând într-una; nu se putea opri. Buddha îl întrebă:
-Ce se întâmplă, tinere?
-Bătrânul meu tată a murit ieri.
-Ei bine, ce e de făcut? Dacă a murit, plânsul tău nu o să-1 aducă înapoi.
-Da, înţeleg asta; plânsul n-o să-mi aducă înapoi tatăl. Dar am venit la dumneavoastră cu o cerere specială: vă rog, faceţi ceva pentru tatăl meu mort!
-Oh? Ce pot să fac pentru tatăl tău mort?
-Vă rog, faceţi ceva. Sunteţi o persoană aşa puternică, puteţi, desigur, să faceţi ceva. Uite, preoţaşii, vânzătorii de indulgenţe şi dăruitorii de pomeni fac tot felul de rituri şi ritualuri pentru ajutorarea morţilor. Şi îndată ce ritualul este îndeplinit aici, poarta raiului este deschisă şi mortul este primit acolo; el primeşte o viză de intrare acolo. Dumneavoastră sunteţi aşa de puternic! Dacă faceţi un ritual pentru tatăl meu mort, el nu va primi doar viza de intrare, i se va acorda dreptul de şedere permanentă, un permis de rezidenţă! Vă rog, faceţi ceva pentru el!
Sărmanul tânăr era aşa de copleşit de durere încât nu putea urmări nici un raţionament logic. Buddha trebuia să folosească o altă cale pentru a-1 ajuta să înţeleagă. Aşa că îi spuse: „Bine.Du-te la piaţă şi cumpără două vase de lut". Tânărul era foarte fericit, crezând că Buddha căzuse de acord să îndeplinească un ritual pentru tatăl său. El fugi la piaţă şi reveni cu cele două vase. „Bine,spuse Buddha, umple primul vas cu unt topit". Tânărul făcu ce i se spuse. „Umple-1 pe celălalt cu pietricele". El făcu şi asta. „Acum astupă-le gurile; pecetluieşte-le cum trebuie". El făcu şi aceasta.
„Acum punele în iazul de acolo". Tânărul făcu aşa şi ambele vase se scufundară. „Acum", zise Buddha, „adu un băţ mare; loveşte şi deschide vasele". Tânărul era foarte fericit, crezând că Buddha îndeplinea un minunat ritual pentru tatăl său.
Conform vechii tradiţii indiene, când un om moare, fiul său duce corpul la locul de incinerare, îl pune pe rugul funerar şi îl arde. Când corpul este pe jumătate ars, fiul ia un băţ gros şi crapă ţeasta. Şi, conform vechii credinţe, imediat ce ţeasta este deschisă pe lumea aceasta, poarta raiului se deschide deasupra. Aşa că acum tânărul se gândi: „Corpul tatălui meu a ars până la cenuşă ieri. Ca un simbol, Buddha vrea acum ca eu să lovesc şi să deschid aceste vase!" Era foarte fericit cu împlinirea acestui ritual.
Luând un băţ precum a spus Buddha, tânărul lovi cu putere şi deschise ambele vase.
Imediat untul conţinut într-unui din vase ieşi şi începu să plutească pe suprafaţa apei. Pietricelele din celălalt vas se risipiră şi căzură pe fundul apei. Atunci Buddha spuse:
-Ei bine, tinere, până aici am făcut eu lucrul. Cheamă acum pe toţi preoţaşii şi făcătorii de minuni şi spune-le să înceapă să cânte şi să se roage: „Oh, pietre, ieşiţi la suprafaţă, ieşiţi la suprafaţă! O, untule, scufundă-te, scufundă-te!". Să vedem ce se întâmplă.
-Oh, aţi început să glumiţi! Cum să fie posibil? Pietrele sunt mai grele decât apa, trebuie să stea la fund. Nu pot ieşi la suprafaţă; aceasta este legea naturii! Untul este mai uşor decât apa, trebuie să rămână la suprafaţă. Nu poate coborî; aceasta este legea naturii!
- Tinere, ştii atâtea despre legea naturii, dar n-ai înţeles această lege naturală: dacă toată viaţa tatăl tău a făcut fapte care sunt grele ca pietrele, el este nevoit să meargă la fund; cine-1 poate aduce sus? Şi dacă toate acţiunile lui au fost uşoare ca untul, el trebuie să meargă în sus; cine îl poate trage în jos?
Cu cât mai devreme înţelegem legea naturii şi începem să trăim în conformitate cu ea, cu atât mai devreme ieşim din nefericire."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu