4 ian. 2013

Spiritul caprioarei


Darius mergea linistit pe carare. Stia ca se afla departe de primul sat si inca mai avea de coborat mult din munte si apoi de mers pana in orasul sau. Privea incantat de frumusetea inconjuratoare si isi amintea cum arata, acum 2 secole, locul in care se afla orasul in care s-a nascut in aceasta viata.
Era plin de stejari, iar din loc in loc soarele putea fi vazut pe de-a intregul din poienite mici si pline de flori.
Locuia intr-o casuta mica de lemn, impreuna cu parintii de atunci,si cu sora mai mare. Si in acele vremuri avea capacitatea sa vada spiritele fiintelor si sa comunice cu ele. Dar numai el se nascuse cu aceasta inzestrare. Asa a vrut Dumnezeu sau asa a meritat….cine stie…
Acum s-a nascut la oras….cand a avut prima oara contact cu orasul a ramas surprins sa vada multitudinea de oameni. Le putea vedea trairile exprimate in corolele de raze din jurul trupurilor. Putea citi in ei dorinte si neimpliniri, bucuriile si reusitele.
I-ar fi placut ca oamenii sa traiasca la fel ca in trecut, in armonie cu natura si cu spiritele sale; sa fi gasit in acest timp  modalitati de adaptare a noilor constructii si tehnologii la natura hranitoare si binevoitoare. Cu siguranta oamenii ar fi avut corole mult mai frumoase si din ele s-ar fi citit multe trairi minunate.
Auzi un zgomot in spate. Sigur e un spirit. Sunetul facut de mersul oamenilor si al animalelor si fosnetul vantului difera de zgomotele facute de spirite. Intoarse capul si vazut spiritul unei caprioare. Era un pic speriata, probabil se temea ca ar putea fi vanata.
Darius se concentra si se conecta la trupul spiritual al caprioarei si ii spuse sa nu-i fie teama ca nu-i va face niciun rau. Putea vedea in corola ei cum traise cand era in corp si cum murise. Nu ajunsese la maturitate si se pierduse de mama ei cand un vanator a impuscat-o. Spiritul a insotit vanatorul si a vazut cum caprioara a fost vanduta pentru hrana unui om instarit. Familia omului avea pamanturi si mancare destula, dar adora si carnea si uita-se probabil cunoasterea strabunilor in privinta vietii de dupa moarte.
Da, Darius a vazut ca societatea de azi se instrainase de obiceiurile care inca acum doua secole existau. Pe atunci, cand era vanat un animal sau cand se taia un copac,omul stia ca, spunand o rugaciune de iertare,se conecta la spiritul animalului sau copacului si-l ajuta astfel sa depaseasca suferinta creata de frica ruperii de trup sau pamant. Trecerea de la un stadiu la celalalt creaza in spiritul fiintei anumite modificari similare cu frica la om. La fel simte si omul in momentul mortii sale, iar pentru asta exista unele obiceiuri  preotesti.
Acum oamenii nu mai cunosc sau refuza intelegerea ritualului considerand ca ceea ce nu se vede nu exista.
Darius realiza mental un ritual de calmare a spiritului caprioarei si reusi, prin invataturile pe care le stia din strabuni,sa aduca inapoi particelele ratacite din sufletul puiului de caprioara, particele care ramasesera fixate in corpurile oamenilor care se hranisera cu trupul ei.
Cu iubire si respect pentru creatia Universului, Darius mangaie cu sufletul sau animalutul si ii transmise sentimentul de pace si siguranta spunandu-i ca nu i se va mai intampla nimic rau.
Isi lua ramas bun si urma cararea coborand printre copacii care-i mangaiau auzul si inima cu intamplari stravechi.

2 comentarii:

  1. Doamne, ce frumos ai spus !
    Daca am simti cu totii asa, daca am respecta cu totii viata si legile naturii, lumea ar fi mult mai aproape de paradis ! Uite inca un model de societate ideala...

    Te imbratisez, si ma bucur ca mai sunt oameni ca tine !

    RăspundețiȘtergere
  2. multumesc Florina.ma gandeam cum sa fac semenii sa inteleaga ceea ce stramosii stiau si de ce aplicau anumite obiceiuri.nu ma prea pricep la povestiri,dar incerc si poate in timp capat experienta si voi crea povestiri si mai frumoase.iti multumesc pentru sprijin!te imbratisez cu drag

    RăspundețiȘtergere