26 feb. 2013

De unde porneste ce vezi in ceilalti?

"Rătăcind pe ici, pe colo, un câine uriaş ajunse într-o odaie care avea pe toţi pereţii oglinzi imense. Astfel se văzu dintr-odată înconjurat de câini. Se înfurie, începu să scrâşnească din dinţi şi să mârâie. Fireşte, şi câinii din oglindă făcură la fel, descoperindu-şi colţii fioroşi.

Câinele nostru începu să se învârtă vertiginos într-o parte şi în alta pentru a se apăra de atacatori, după care - lătrând cu furie – se aruncă asupra unuia dintre presupuşii săi adversari.

În urma puternicei izbituri în oglindă, căzu la pământ fără suflare şi plin de sânge.

Dacă ar fi dat din coadă prieteneşte o singură dată, toţi câinii din oglindă ar fi răspuns în acelaşi fel. Şi întâlnirea lor ar fi fost o sărbătoare."


Oare ceilalti poarta toata vina starii agresive cu care suntem intampinati uneori sau acel ceva - numit ego - din noi care doreste impunerea determina manifestarea celor din fata in momentele beligerante?
Intrebarea logica acum este "bine, dar ce vina am eu cand seful se ia de mine fara ca eu sa zic nimic?" sau "am fost chiar vesela astazi si a venit un individ si m-a impins din senin". Intradevar, asa cum cateii simt persoana care este incarcata cu energia negativa a temerilor, dezamagirilor sau judecatilor si reactioneaza, asa simt si oamenii, care de fapt seamana in unele manifestari si rationamente cu noi.
Avem tendinta sa judecam semenii? atunci Universul ne va scoate in cale oameni care judeca pe ceilalti dar si situatii in care suntem pusi sa ne manifestam aceasta ratiune excesiva pana cand renuntam.
Avem obisnuinta sa ne enervam puternic si sa purtam ranchiuna? La fel, Universul ne va darui lectia pana cand renuntam la orgoliu si acceptam ca si ceilalti au dreptul sa traiasca asa cum ei doresc.
Obisnuim sa cerem oamenilor sa faca ceea ce ei nu vor si incercam sa-i controlam ca sa obtinem ce dorim? Universul ne va darui in jur oameni care ne vor minti ( si vom afla ) sau care ne ignora pana cand vom invata ca semenii nu-s marionetele noastre.
Cand vom ajunge sa renuntam istoviti abia atunci constientizam cum am fost cu adevarat, ca aveam acelasi mod de gandire, ratiune si poate chiar manifestare ca cei pe care ii judecam, controlam, minteam, uram. Eram ca ei!
Abia atunci invatam lectia si devenim alti oameni, mai buni si frumosi cu adevarat.
Dar minunat este ca nu vom mai judeca, nu vom mai minti, nu vom mai controla, seninatatea interioara se va reflecta la exterior si devine felinar pentru cei care au ramas in ignoranta si continua sa judece, sa minta, sa controleze...ei vor SIMTI schimbarea, la inceput vor continua sa fie la fel ca inainte, ca un fel de revolta, ca o neputinta, apoi mai tarziu, vor dori sa fie senini si LIBERI de acest atasament fata de trairile negative.

Indiferent ce greseli a facut omul in viata, nu exista om rau decat in ochii celor rai. Toti oamenii au scanteia divina in ei asa cum reiese frumos din urmatoarea pilda :

"Cocotat pe un varf de munte, intr-o pesterea, un calugar - intelept se ruga. Terminand rugaciunea, a deschis ochii revenind aici. La intrarea in pestera, statea staretul unei mari si bogate manastiri.- Ce-i cu tine aici? Ai patit ceva? De ce ma tulburi din rugaciune?
- Te rog de ma iarta, prea inteleptule, dar n-am somn de zile intregi. Se intampla ceva la mine in manastire si nu pot intelege de ce.
- Ei, iaca minune, ce se petrece acolo?
- Prea inteleptule, nu mai vine lumea pe acolo. Era o vreme cand, si biserica si manastirea, erau pline ochi de credinciosi. Stateau la rand tinerii sa devina ucenici intr'ale calugariei, iar pelerinii nu mai aveau loc. Acum....bate vantul si prin chilii si prin biserica, si-n manastire. Si nu pot intelege de ce. Ce s-a intamplat cu oamenii ?
-
Oamenii n-au nici o vina. Voi sunteti cei orbi. Nu sunteti in stare sa vedeti ca intre voi, acolo, locuieste Isus. Este deghizat, dar e acolo intre voi. Cand il veti descoperi, credinciosii, pelerinii si ucenicii vor veni din nou. Pan'atunci.. .....Dar mergi in pace siDumnezeu te va lumina, pe tine si pe cei putini care ati mai ramas acolo.
Staretul pleca uluit de cele ce auzise de la batranul intelept. Nu-i venea sa creada ca Isus, chiar deghizat, ar putea fi acolo in manastirea pe care o staretea de atatia ani. Coborand cu grija sa nu alunece de pe stanci, se intreba in gand: " o fi bucatarul cel negricios, sau poate gradinarul cel schiop; o fi tantalaul vesnic murdar de la atelier..... sau poate chiar eu? Doamne, eu care sunt atat de pacatos? Sau o fi...?
Ajunse spre seara la manstire si, inainte de rugaciune, chema la el pe cei care mai erau acolo.
- A zis inteleptul calugar ca suntem orbi si de aceea ne merge atat de rau. De aceea suntem bolnavi, n-avem de nici unele si oamenii ne ocolesc. Suntem orbi ca nu-l vedem pe Isus care traieste, aici in manastire, alaturi de noi - deghizat. Incepand din aceasta noapte, sa va rugati Domnului sa ne deschida ochii sa-l putem descoperi. Sa-l putem vedea, sa-i dam respectul cuvenit si iubirea neconditionata despre care El ne vorbeste.
In fiecare noapte adormeau cu aceeasi intrebare in gand: care dintre cei ce-si duceau viata in manastire putea fi Isus?
Dimineata, se priveau pe furis si se salutau cu respect, se ajutau la muncile campului, la atelier si la bucatarie. Criticile incetasera, judecatile se opreau pe buze, iar bunainvoiala era la ea acasa. Stiau ca el, Isus, este acolo. Stiau ca se bucura de atmosfera pe care, cu iubirea de semeni, reusisera s-o creeze.
Florile straluceau pe aleile curate, zarzavaturile cresteau sanatoase in gradina de legume, iar icoanele din atelier erau mai frumoase ca niciodata.
Incet, incet, chiliile se umplura de ucenici.Pelerinii nu mai aveau loc, iar duminica, biserica era intesata de credinciosi.
Acceptarea, toleranta si mai ales iubirea au facut minuni in aceea manastire. La fel poate face minuni si in viata noastra.

4 comentarii:

  1. Excelent ai explicat, Mag. Recomand de citit pe tema asta "Umbra" de Debbie Ford sau cartea cu acelasi titlu, "Umbra" a lui Adrian Nuta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, Debbie Ford...o entitate minunata care a plecat de curand din trup.Sa-i fie drumul plin de Lumina divina.

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, Debbie Ford...o entitate minunata care a plecat de curand din trup.Sa-i fie drumul plin de Lumina divina.

    RăspundețiȘtergere
  4. Da,mari adevăruri ai spus ! Și. cred că atitudinea noastră interioară îi influențează nu doar pe ceilalți, ci și universul întreg. care ar trebui să răspundă cerințelor noastre, dar uneori, ne dă exact contrariul.

    RăspundețiȘtergere