27 iun. 2013

Alexandra David Neel și învățăturile tibetane (4)

Trebuie să știi că orice ni s-ar petrece – fenomene sau fapte neobișnuite – totul este în esență trecător.
Deoarece mintea nu are existența independenta, nu are esența proprie, trebuie să știm că ea este ca însuși spațiul.
Trebuie să știm că ideile ( care alcătuiesc mintea ) izvorăsc dintr-o înlănțuire de cauze, că vorbirea și corpul format din cele 4 elemente, sunt trecătoare.
Trebuie să știm că efectele faptelor trecute din care provin toate suferințele psihice survin în mod automat. Aceste suferințe pot să fie un mijloc de a convinge mintea de utilitatea Învățăturii care prezintă metoda de a se elibera de suferință; prin urmare, suferința trebuie recunoscută ca învățător spiritual.
Din cauza că prosperitatea materiala este frecvent dăunătoare vieții spirituale, trebuie să consideram faima și bogăția ca dușmani de care să ne păzim. Totuși, cum confortul și bunăstarea pot fi chiar apa sau materia fertilă care favorizează dezvoltarea spirituală, nu trebuie să le evităm atunci când ni se oferă în mod spontan.
Deoarece uneori nenorocirile și primejdiile îl determină pe omul care le traiește să se întoarcă spre Învățătură, acestea trebuie recunoscute ca maeștri spirituali.
În realitate, nimic din ceea ce este nu are o existență absolut independentă, pentru sine. Tot ce există în univers : obiecte ale cunoașterii cu sau fără formă, idei care pătrund în minte ca urmare a impresiilor venite prin intermediul simțurilor, situațiile de viață născute ca rezultate ale acțiunilor anterioare - toate aceste lucruri sunt interdependente și legate în mod inexplicabil.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu