27 iun. 2013

Alexandra David Neel și învățăturile tibetane (7)

Reflectați asupra dificultății de a fi născut într-un corp uman și fie ca aceasta să vă îndemne să practicați Învățătura de fiecare dată când aveți ocazia.
Gândiți-vă la moarte și la nesiguranța în ceea ce privește durata și împrejurările vieții și fie ca aceasta să vă îndemne să trăiți în concordanță cu Învățătura.


Fie ca gândul la inflexibilitatea înlănțurii de cauze și efecte să vă determine să evitați acțiunile care produc rezultate 

rele.Gândiți-vă la deșertaciunea și neînsemnătatea vieții în ciclul existențelor succesive și fie ca acest gând să vă îndemne să lucrați pentru a vă elibera din ele.Gândiți-vă la nenorocirile de toate felurile cărora le sunt supuse ființele muritoare și fie ca acestea să vă determine să vă străduiți să atingeți iluminarea spirituală.

Gândiți-vă la tendințele rele, la nedreptatea și neloialitatea latenta în majoritatea ființelor. Gândiți-vă la greutatea ființei în a dezrădăcina aceste tendințe și în a distruge impresiile eronate din care ele apar. Fie ca aceste gânduri să vă îndemne să meditați astfel încât să puteți ajunge la Adevăr.
 

Unirea unei credințe slabe cu un intelect dezvoltat împinge ființa să cadă în eroare și să devină doar născocitor de fraze.
O credință puternică, combinată cu un intelect slab face ca ființa să cadă în greseală și să devină un sectant limitat pe calea îngustă a dogmatismului.
O mare înflăcărare fără învățătura corectă face ca ființa să cadă în eroare și să adopte concepții extremiste greșite.
Practica meditației separate de cunoaștere face ca ființa să cadă într-o toropeală stupidă sau într-o stare de inconstiență.
 

A nu practica ceea ce ființa a învățat și a recunoscut ca fiind cea mai bună învățătură, expune la pericolul reprezentat de orgoliu, omul imaginându-și astfel că posedă știința intuitivă și privește orice învățătură cu dispreț.
A nu simți o compasiune considerabilă pentru toți cei care suferă expune ființa la pericolul căderii în intelectualism pur și în căutarea egoistă a propriei mântuiri.
A nu-și menține mintea pe fagașul intelectual expune ființa la pericolul urmării căilor obișnuite ale lumii.
 

A nu înăbuși ambiția expune ființa în a se lăsa condusă de motivații lumești.
Ființa căreia îi face plăcere să fie frecventată de cei care o admiră și cred în ea se expune pericolului reprezentat de orgoliul meschin și deplorabil.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu