27 iun. 2013

Alexandra David Neel și învățăturile tibetane (5)

Cel care a devenit om religios trebuie să se comporte ca atare și aceasta nu numai pentru a-și asuma o aparență de spiritualitate, în timp ce continuă să fie, să gândească și să trăiască la fel ca laicii. El ar trebui să își părăsească locurile natale și să meargă să trăiască într-un loc în care nu este cunoscut, pentru a se elibera de tirania obisnuințelor determinate de relațiile cotidiene obișnuite, atât cu oamenii, cât și cu lucrurile.
După ce și-a ales ca maestru un Lama înțelept, el trebuie să renunțe la orgoliu și egocentrism, ascultând învățăturile maestrului sau și urmându-i sfaturile.
Omul religios nu trebuie să pălăvrăgească cu toată lumea despre învățăturile pe care le-a asimilat sau exercițiile psihice în care a fost inițiat, ci trebuie să le practice în viața de zi cu zi.
Când a întrezărit lumina interioară, trebuie să nu se lase în voia indolenței, ci mai degrabă bucurându-se de această primă licărire să nu își întoarcă niciodată ochii minții de la ea.
O dată ce a ajuns să guste din binecuvântarea meditației contemplative, el trebuie să caute liniștea și solitudinea pentru a o menține și nu să se scufunde înapoi în activități materiale și preocupări lumești.
Omul religios trebuie să fie stăpânul absolut al corpului său, al vorbirii și al gândurilor sale. Țintind la Eliberare, nu trebuie niciodată să urmărească propriile interese ( interese ale „eu-lui”, pe care îl știe ca fiind iluzoriu ), ci întotdeauna să lucreze pentru interesele celorlalți. Nu trebuie să-și permită nici macar un singur moment să folosească corpul, vorbirea sau gândurile sale într-un mod vulgar.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu