8 iul. 2013

Alexandra David Neel și învățăturile tibetane (11)

Chiar dacă un om religios trăiește în cea mai mare solitudine, este regretabil să-și lase mintea plină de gânduri lumești și de succesul pe care ar putea să îl obțină în lume.

Când un om religios este recunoscut ca fiind conducătorul unui grup de călugări sau mireni, este regretabil pentru el să urmărească propriul său interes.

A fi lacom sau a avea cea mai mică dorință este regretabil pentru omul religios.

Este regretabil pentru omul religios a face deosebire între ceea ce place și ceea ce displace și a nu respinge toate sentimentele de atracție sau aversiune.

După ce a abandonat viața lumească, este regretabil pentru omul religios să fie încă dornic să dobândească merite.
( aceasta se referă la meritele și răsplata inerentă la care omul obișnuit se asteaptă ca preț al faptelor sale bune ).

Este regretabil pentru omul religios să nu persevereze în meditație, o dată ce a întrezărit Realitatea.

Este regretabil pentru omul religios să abandoneze căutarea Adevarului o dată ce a depus jurămăntul să Îl descopere.

Este regretabil dacă omul religios nu îndreaptă orice atitudine condamnabilă a comportamentului său.

A se da în spectacol folosindu-și puterile oculte pentru a vindeca boli și a practica exorcizari este regretabil pentru omul religios.

A lăuda pe cineva cu viclenie și în același timp a-i blama pe alții este regretabil pentru omul religios.

A vinde adevărul sacru pentru mijloace de trai și bunăstare, este regretabil pentru omul religios.

A predica învățături spirituale dar a acționa contrar acestor învățături, este regretabil pentru omul religios.

A nu fi capabil să trăiască în solitudine, a-i lipsi fermitatea necesară de a rămâne nepervertit de lene, a-i lipsi curajul de a îndura sărăcia și nevoia, este regretabil pentru omul religios.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu