13 iul. 2013

Ielele

Observând niște texte despre spirite ale naturii, mi-am amintit din povestirile mamei.

Pe atunci, acum aproape 70 de ani, moralitatea, un element esențial pentru deschiderea celui de-al 3-lea ochi, exista mult mai mult, comparativ cu acum, în manifestările oamenilor. Numai având acest element energetic deblocat pot fi accesate dimensiunile subtile. În general copiii, și mai ales cei care trăiesc mult în natura, au în mod firesc și natural ochiul 3 deschis.

Am multe povestiri spuse de mama și trăite de ea. Poate ar fi bine să o inregistrez avand în vedere că martorii fenomenelor au început să plece dintre noi. 

Când era copil ( cca 10 ani ), împreună cu fratele mai mic si cu prietenii de joacă, mergeau în livada boierului din sat și se jucau. De altfel, un boier foarte bun și care ajuta sătenii. Acolo au văzut ielele. Erau ca niste panglici albe care dansau în cerc și...cântau. De teamă, copiii au amuțit și au fugit către șosea. Pe drum au întâlnit un sătean care a mers cu ei și, când a văzut jocul ielelor, le-a făcut semn să tacă, știindu-se că cine vorbește poate rămane mut și pocit. De fapt, mama povestește că în sat exista un om care a ajuns astfel după ce a vorbit în timp ce vedea iele.
 
Altădată, tot ei copiii, se jucau și treceau prin dreptul casei unei bătrâne. Au văzut pe geam, viu colorat, imaginea Maicii Domnului. Ca și cum era pictată nu pe sticla, ci în sticlă. Au rămas uitându-se! bătrâna fiind în curte, a iesit să vadă la ce se holbează copiii. A văzut și ea minunea, s-a închinat și s-a mirat că pâna atunci asa ceva nu văzuse. Apoi desenul a dispărut.

Îmi amintesc, de asemenea, despre cutremurul din 1977. De fapt, din spusele mamei și surorii mele. Eu aveam 1 an și jumătate, așadar prea puține șanse să-mi amintesc ceva. Cu vreo 2 ore înainte de cutremur mama a devenit agitată și îi venea mereu să plângă. Eu mă aflam la țară la bunici și credea că se va întâmpla ceva cu mine. 
Tata era obosit și dorea să se îmbrace în pijamale și să se așeze în pat. Mama nu-i dădea pace deloc....ea simțea că se va întâmpla ceva cu mine.
De atunci, la niciun cutremur nu a mai simțit nimic. E drept că nici așa mare nu a fost vreunul.

Simțirea vibrațiilor telurice, în general se manifestă la animale acum. Însă, și un om care are centrul energetic 4 , al inimii larg deschis poate recepționa aceste modificări. Probabil că acum vreo 10 000 de ani strămoșii nu aveau probleme cu "traducerea" acestor informații energetice. Dar o dată cu îndepărtarea omului de natura și meditație și orientarea către confort și tehnologie s-a produs o pierdere mare a potențelor interioare energetice.

Sunt superbe aceste trăiri ale mamei și o sa mai scriu și despre altele.

10 comentarii:

  1. Foarte interesant si ma bucur ca ai explicat...fenomenul acesta. Si bunica imi povestea intamplari din astea. De fapt erau ceva relativ des intalnit in sat si nu le punea nimeni la indoiala. Iti dai seama cat de puternica le era credinta, in simplitatea lor? Sa vezi minunea si sa o accepti ca atare, sa nu o pui la indoiala, sa nu cauti sa o intelegi, sau sa o explici...

    RăspundețiȘtergere
  2. Si mie mi-a povestit mama despre Iele sau fetele tari.Mama imi spunea ca ele ar fi avut un cantec iar daca cineva le canta cantecul, il lua cu iele.Asa s-a intamplat disparitia unui tanar din satul mamei dupa ce fusese sambata seara, in sat la sezatoare.Baiatul respectiv a inceput sa cante cantecul ielelor.Cineva ii trasese atentia sa se opreasca. Dar el a continuat. spre spargerea sezatoarei tanarul a iesit afara probabil sa plece spre casa. In urma lui doi tineri, ar fi vazut ielele jucand hora in fata lor, iar tinerelul care era mai in fata disparuse pentrutotdeauna.
    Imi aduc exact aminte de tot ce-mi povestea mama.
    Acum pentru noi aceste relatari cu siguranta par SF-uri dar batranii nostri cunosteau "aceste fete".

    RăspundețiȘtergere
  3. Adevarat!curatenia lor sufleteasca era uimitoare.Mama imi povesteste ca e o floare numita rusinea fetei,alb cu rosu.Si acum cateva zeci de ani incepuse sa piarda din rosu si batranele ziceau "Maica,or sa ajunga fetele sa isi piarda rusinea si o sa fie din ce in ce mai putine fete-mari la maritis."mama spune"iata ca asa este!"

    RăspundețiȘtergere
  4. Corina,minunata povestirea ta.Fetelor,dar aceste povestiri nu trebuie sa dispara.

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu din păcate nu îmi mai amintesc amănunte, eram prea mică, iar bunica nu mai este... Știu doar că aceste "întâmplări" existau atunci, se ştiau, se vorbea despre ele, nu le tăgăduia nimeni...

    RăspundețiȘtergere
  6. Mie imi place sa spun ca logica noastra nu se potriveste de multe ori cu logica lui Dumnezeu. Sunt multe lucruri carora nu le inteligi sensul si ele par bizare, inexplicabile si fara nici o logica. Dar ele cu siguranta au o logica chiar daca nu o poti intelege. Ma gandesc la copiii care inca nu au invatat literele si privesc o carte. Cat de ciudat li se pare sa vada insiruirea de semne care aparent nu au nici o logica si ce mirati privesc un adult care sta ore in sir si se uita la semnele alea ciudate si uneori zambeste, alteori rade si uneori chiar plange. Abia dupa ce invata literele si sa citeasca poate intelege logica acelor semne si doar in timp poate aprofunda ce spun ele. E greu sa delimitezi de multe ori ce e adevarat de ce nu e adevarat, si e riscant sa judeci parerile altora ca fiind gresite pentru ca nu stii daca peste un timp nu vei ajunge si tu la aceleasi concluzii.
    Eu ma gandesc la un verset interesant spus de Domnul Isus ucenicilor care vine in sprijinul acestor ganduri . "Mai am sa va spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta." (Ioan.16:12) Si eu cred ca multe din ce nu intelegem inca "nu le putem purta". Cred ca suntem intr-un proces de crestere fiecare si chiar daca fiziologic avem varste asemanatoare spiritual pot fi diferite. Si cred ca Dumnezeu ne descopera anumite lucruri atunci cand suntem pregatiti sa le putem "purta". Revenind la exemplu cu copilul daca deabia a invatat sa citeasca nu ii vom da sa citeasca decat ce poate si intelege , nu-i vom pune in brate o carte de filozofie ci una de povesti usoara de inteles pentru el. Eu cred ca si Dumnezeu, ca un Tata bun si intelept procedeaza cu noi in mod asemanator. Ne deschide minte sa intlegem ce putem "purta" si progresiv ne creste si ne descopera adevaruri pe masura ce si noi ne lasam invatati in timp.


    (multumesc Mihaella ca m-ai facut sa reflectez din nou asupra acestui aspect)

    RăspundețiȘtergere
  7. Mihaella,mai sint si acum, dar am senzatia ca la din ce in ce mai multi oameni le este frica sa vada, sa accepte realitatea altfel decit ar vrea ei sa creada ca este.
    Cine sta mai mult in natura poate sa vada jur-imprejurul lui manifestari "altfel".
    In primul rind e frumos.In urmatoarele iti arata,te invata, te previne si te ocroteste.Doar sa accepti ca nu tu esti conceptul ci doar o parte din el. ( nu se refera la tine personal,ci la modul general )
    O noua saptamina placuta, iti doresc !

    RăspundețiȘtergere
  8. Cei mai in varsta cunosc foarte multe astfel de povesti. Si eu, ca si tine, le gasesc extrem de interesante. Sa ne mai scrii!

    RăspundețiȘtergere
  9. Intradevar Razvan.Daca stii despre astfel de intamplari de la varstnicii nostri,m-as bucura sa relatezi.Iti multumesc pentru vizita!

    RăspundețiȘtergere